Citate de Fratii Grimm

Citate de Fratii Grimm

de Fratii Grimm




Acu, e stiut, cine a apucat de-a spus "A" trebuie sa-l rosteasca si pe "B" si... daca si-a calcat pe inima prima oara, musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. (Fratii Grimm)

A fost odata ca niciodata o printesa foarte draguta; si avea aceasta printesa pielea alba ca zapada, buzele si obrajii rosii ca sangele, iar parul ei era negru ca abanosul. I se spunea Alba ca zapada. (Fratii Grimm)

Iar croitorasul nostru se duse in tihna la biserica, unde se cununa cu domnita. si traira fericiti impreuna, pana la adanci batraneti. Cine nu crede ce va zisei, sa dea pe loc un pitac, sa-i cumpar o poveste mai adevarata... (Fratii Grimm)

si traira ei impreuna numai in bucurie si fericire. si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. si cine l-a prinde l-a vazut norocul, ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului... (Fratii Grimm)

Acea mancare facuta din sarpele alb ii dadea omului puterea de a intelege limba pasarilor si animalelor! (Fratii Grimm)

Sa nu va ganditi ca tanarul a continuat sa atinga cu piatra alba metale, pentru a le transforma in aur. Dimpotrivaa, nu vru sa profite de acest lucru, ci, fiind medic, folosi piatra doar ca sa atinga ranile pacientilor. si cum acestea se inchideau numaidecat, deveni un medic faimos. Astfel folosi puterea pietrei pentru binele omenirii. (Fratii Grimm)

A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum, ca aveau amandoi cam aceeasi tinta. si mergand ei asa, intr-o seara, dupa ce soarele apuse in dosul muntilor, numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat, care se deslusea din ce in ce mai mult. si cum cantecul suna ciudat, dar si deosebit de placut, isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. (Fratii Grimm)

A fost odata un om si omul asta avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse-n traista un cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin, ca sa aiba cu ce-si potoli foamea si setea. si de cum ajunse in padure, flacaul nostru se si intalni cu un omulet batran si tare carunt. (Fratii Grimm)

A fost odata un om si omul asta avea un magar, care de ani si ani tot carase la moara saci cu graunte. Dar de la un timp bietului dobitoc i se imputinasera puterile si nu mai era bun de nicio treaba. De aceea, stapanul lui se gandi intr-una din zile ca n-ar mai avea niciun rost sa strice pe el bunatate de nutret. Magarul pricepu insa ca nu-l asteapta vremuri prea bune si, fara sa mai adaste, isi lua talpasita spre orasul Bremen. Nu stiu de unde-i venise-n gand ca acolo s-ar putea face muzicant al orasului. (Fratii Grimm)

Dar cum Dumnezeu le aseaza pe toate, nu stiu cum, printul a gasit-o pe Rapunzel in desert!
(Fratii Grimm)

Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. si-o sa impartim averea frateste. (Fratii Grimm)

A fost odata o capra batrana si capra asta avea sapte iezi, pe care-i iubea asa cum numai o mama isi iubeste copiii. (Fratii Grimm)

Mmmm, isi spuse ea in timp ce se lingea pe mustati, nicio mancare nu e la fel de buna ca atunci cand o mananci singur. (Fratii Grimm)

Te plimbi? zise razand iepurele. Daca nu ma insel, ti-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decat plimbarea. (Fratii Grimm)

intr-o zi frumoasa de toamna, se intalni iepurele si ariciul. De cum vazu iepurele, ariciul se grabi spre el sa-i dea buna dimineata. (Fratii Grimm)

si pe drept cuvant gandeau oamenii in sinea lor: "Numai peste un om rau la suflet si cainos din cale afara poate sa cada asa pacoste!" (Fratii Grimm)

Orice metal vei atinge cu aceasta piatra, se va transforma imediat in aur. si daca atingi cu piatra o rana, aceasta se va vindeca imediat. (Fratii Grimm)

Rasaritul soarelui nu ma poate desprinde de frumoasele mele visuri, si nici nu se apropie mijlocul zilei ca imi caut deja un loc de odihna. (Fratii Grimm)

Dar nici nu termina bine de vorbit, ca pisica il prinse in gheare si il manca dintr-o inghititura. Pentru ca, vedeti voi, asa este in lume. (Fratii Grimm)

Lasa, nu te mai omori atat cu firea! Mangaie-te cu gandul ca zilele tale de suferinta au trecut si acum o sa facem o nunta sa se duca vestea! (Fratii Grimm)

Fata ramase si fu foarte fericita acolo, pentru ca muncea fara ca nimeni sa o bombane. Dimpotriva, batrana o coplesea cu laude mai tot timpul. (Fratii Grimm)

Apoi se praznui cu mare stralucire si alai nunta feciorului de imparat cu frumoasa adormita si amandoi traira fericiti pana la sfarsitul zilelor. (Fratii Grimm)

Iar Alba-ca-Zapada trai in bucurie si fericire impreuna cu tanarul imparat si, daca n-or fi murit, cu siguranta ca mai traiesc si-n zilele noastre... (Fratii Grimm)

Printul, speriat, jura ca pe viitor sotia sa nu va mai vedea furca de tors, deoarece nu dorea pentru nimic in lume sa i se deformeze draguta consoarta. (Fratii Grimm)

Vino aici, fecioara frumoasa, repede sa deschizi usa, un muritor a sosit la tine si din a lumii imparatie vine. Haideti sa il ajutam, fiecare cum stie. (Fratii Grimm)

Doisprezece servitori lenesi, care nu facusera nimic si nu isi pusesera osul la treaba toata ziua, stateau intinsi pe iarba, laudandu-se cu lenevia lor. (Fratii Grimm)

Servitorul a refuzat orice maret cadou, cerand numai un cal si niste bani pentru calatorie, intrucat isi pusese in gand sa vada lumea si minunatiile ei. (Fratii Grimm)

Vino aici, fecioara frumoasa, repede sa deschizi usa, un muritor a sosit la tine si din a lumii imparatatie vine. Haideti sa il ajutam, fiecare cum stie. (Fratii Grimm)

si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. (Fratii Grimm)

Pana la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fie-sa numai atunci cand i-o aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot vinul care ar incapea intr-o pivnita. (Fratii Grimm)

si se facu o nunta ca-n povesti; iar dupa moartea imparatului, Prostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti, alaturi de nevasta lui. (Fratii Grimm)

Scufita Rosie se apropie atunci de pat si dadu perdelele la o parte. Bunicuta statea intinsa in pat, cu scufia trasa peste ochi, si avea o infatisare atat de ciudata... (Fratii Grimm)

A fost odata o fata frumoasa si buna, dar care avea un defect: ura munca. si nu era chip ca mama acesteia sa o determine sa toarca putin, in ciuda reprosurilor continue. (Fratii Grimm)

A fost odata o fata frumoasa si buna, dar care avea un defect: ura munca. si nu era chip ca mama acesteia sa o determine sa toarca putin, in ciuda reprosurilor continue. (Fratii Grimm)

Ajunsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi acolo: din faina care fusese stransa in intreaga imparatie, imparatul daduse porunca sa se faca un munte urias de paine. (Fratii Grimm)

Ah, tata, am nimerit mai intai intr-o gaura de soareci, apoi in pantecele unei vaci si-n cele din urma am ajuns in burta lupului. Dar de-acu' raman pentru totdeauna cu voi. (Fratii Grimm)

Am mancat si am baut si acu' o sa-ti dau si corabia! Acestea toate ti s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care mi-ai aratat-o la nevoie. (Fratii Grimm)

Simtind prezenta lui Joringel, baba a luat colivia in care se gasea iubita lui vrajita si a incercat sa dispara pe furis, dar puterea dragostei si a florii rosii a fost mai mare. (Fratii Grimm)

si asa, Prostanacul a ajuns sa domneasca peste imparatia tatalui, s-a casatorit cu printesa lui si a mers vorba prin toate tinuturile vecine ca era un conducator viteaz si drept. (Fratii Grimm)

Domnul Dumnezeu crease toate animalele si il alesese drept caine de paza pe lup, uitand cu totul de tap. Dracul atata astepta si a dat nascarii niste tapi cu o minunata si lunga coada. (Fratii Grimm)

Servitorul si-a manat calul catre marginea drumui, astfel incat sa protejeze furnicile, iar regele i-a strigat: "Ne vom aminti de tine! O fapta buna merita sa fie rasplatita tot cu o fapta buna." (Fratii Grimm)

Mi-ar placea sa ramai cu mine! Ramai si am sa te rasplatesc! Tot ce vreau este sa-mi faci patul si sa scuturi salteaua, ca fulgii din ea sa zboare precum cei de zapada. Sunt batrana mama Promoroaca. (Fratii Grimm)

A fost odata un om putred de bogat si omului astuia s-a intamplat sa-i cada nevasta greu bolnava. si cand a simtit ca i s-apropie sfarsitul, femeia si-a chemat la capatai singurul ei copil, o fetita... (Fratii Grimm)
 
Croitorasul se tinu de cuvant, dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. si cum ramasese chelbos, trebui sa-si acopere capul cu o caciula, ca sa nu i se vada betesugul asta. (Fratii Grimm)

Cand se trezira din somn, in revarsatul zorilor, bagara de seama ca la poarta ii astepta o caleasca trasa de opt cai albi, impodobiti cu panase albe de struti si avand hamuri cu totul si cu totul de aur. (Fratii Grimm)

in dimineata urmatoare fura gata cele patru perechi si de acum inainte, tot ce lasa croit seara, gasea cusut dimineata. Astfel cizmarul avu in curand castiguri foarte mari, putandu-se considera aproape bogat. (Fratii Grimm)

El nu reusise insa sa ii cucereasca inima mandra si, desi dusese pana la capat doua incercari, printesa i-a dat inca una, spunandu-i: "Nu vei fi sotul meu pana cand nu imi vei aduce un mar din pomul vietii!" (Fratii Grimm)

A fost odata un imparat care avea trei feciori; cei mai mari erau invatati prin scoli straine si vorbeau foarte frumos, insa cel mic era mai mult tacut si retras si de aceea a ajuns sa fie poreclit Prostanacul. (Fratii Grimm)

Au fost odata doi feciori de imparat, care au pornit sa-si incerce norocul prin lume, si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta, ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. (Fratii Grimm)

si ce sa vezi? De indata ce cazu jos, broscoiul se prefacu intr-un fecior de imparat, ca ti-era mai mare dragul sa te uiti la el: chipes la infatisare, cu privirea ochilor blanda si c-un farmec in ei cum nu se mai poate... (Fratii Grimm)

Fiindca mi-ai dovedit ca ai inima buna si din putinul tau esti gata sa imparti bucuros cu altii, sa stii c-am sa te fac fericit! Uite, vezi copacul cel batran de colo? Apuca-te de doboara-l si vei gasi ceva la radacina lui. (Fratii Grimm)
 
Maica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca fusese plamadit numai cu apa si copt in spuza! si-i mai puse-n traista si-o sticla cu bere inacrita... Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel batran si carunt. (Fratii Grimm)

Dupa ce s-au regasit si s-au imbratisat, lacrimile din ochii lui Rapunzel au ajuns pe pleoapele printului si vederea i-a revenit. Ce bucurie mare! Au plecat cu totii in tara printului unde au trait fericiti pana la adanci batraneti. (Fratii Grimm)

Vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor intreg de paine, da' ce-mi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de foame?! Prin burta-mi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea! (Fratii Grimm)

il duse apoi in pivnita imparatului si omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua si secase vinul din toate butoaiele. (Fratii Grimm)

Odata, pisica s-a intalnit cu soarecele si atat de mult i-a vorbit despre cat de ar vrea sa fie prieteni si despre cat de bine s-ar intelege ei doi, incat l-a convins pe soarece sa locuiasca impreuna in aceeasi casa. (Fratii Grimm)

Dar in aceeasi vreme, fata isi zicea in sinea ei: "Ce tot indruga nerodul asta de broscoi! Ca doar i-e sortit sa se balaceasca in apa cu cei de-o fiinta cu el si sa oracaie intr-una; cum poate unul ca el sa lege prietenie cu oamenii?!" (Fratii Grimm)

Bunica locuia in padure, cam la vreo jumatate de ceas departare de sat. si de cum intra Scufita Rosie in raristea codrului, numai ce-i iesi inainte lupul. Dar Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul si nu se temu defel cand il vazu. (Fratii Grimm)

A fost odata ca niciodata un taietor de lemne tare nevoias si omul asta isi avea cascioara la marginea unui codru nesfarsit, unde-si ducea viata impreuna cu nevasta-sa si cei doi copii ai sai. si pe baietel il chema Hansel, iar pe fetita Gretel. (Fratii Grimm)

Ratacira ele asa din loc in loc, din tara-n tara, ca niste pribegi fara capatai, si nimeni nu voia sa auda de ele si sa le dea adapost. Iar imparateasa cea tanara trai de aici inainte in bucurie si fericire impreuna cu imparatul si feciorul lor. (Fratii Grimm)

Furios pentru ca pierduse pariul cu Dumnezeu, dracul a scos ochii tuturor tapilor, punand in loc proprii sai ochi. Din aceasta pricina, toti tapii au ochi de diavol, cozile lor sunt tare scurte, iar dracul apare de multe ori sub infatisarea lor. (Fratii Grimm)

Ariciul lua ce castigase, merse la capatul araturii isi lua femeia, dupa care mersera linistiti acasa. Baura cate un pahar de tuica, si traira linistiti, dar dupa aceasta intamplare, niciun iepure nu mai face glume pe seama picioarelor scurte ale aricilor. (Fratii Grimm)

Pentru ca nu vreau sa duci o viata atat de grea ca a mea, am decis sa folosesc toate economiile pe care la-am strans de-a lungul anilor pentru a-ti asigura educatia. Astfel, vei deveni un om mai bun decat mine si, mai mult, ma vei ingriji cand voi fi batran. (Fratii Grimm)

A fost odata ca niciodata, a fost un imparat care avea mai multe fete si toate erau frumoase ca niste zane. Dar cea mai mica era atat de frumoasa, ca pana si soarele, care vazuse atatea, se oprea in loc, uitandu-se la dansa si minunandu-se de atata frumusete. (Fratii Grimm)

Traia odata, demult de tot, o matusica batrana-batrana care-si ducea traiul tocmai in creierii muntilor, intr-un loc necalcat de picior omenesc. s-avea ea un bordei si un card de gaste, iar locul acela pustiu in care traia era inconjurat de o padure nemarginita. (Fratii Grimm)

Paduretul cel hamesit de foame se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el, de parca se bateau turcii la gura lui. intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de paine; si cand se lasa seara, nu mai ramasese din el nici macar o faramita... (Fratii Grimm)

Da' ceea ce stiu fara tagada e ca batranica nu era o vrajitoare, cum credea lumea, ci o femeie inteleapta si priceputa, care facea numai bine. si se vede ca tot ea fusese cea care, inca din leagan, ii daruise domnitei darul de a varsa margaritare in loc de lacrimi.
(Fratii Grimm)

Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si, dupa moartea craiului, urca pe scaunul domnesc. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat, si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. (Fratii Grimm)

Fiul taietorului de lemne intra la un colegiu, unde, inca de la inceput castiga simpatia si aprecierea profesorilor si colegilor sai, pentru ca era silitor si isi facea toate temele. in plus, lua tot anul numai note bune, pentru care obtinea mereu premii si distinctii. (Fratii Grimm)

Fata, hai, ia asculta aici: spune-i lui tata-tau sa ma ia de nevasta, si de s-o invoi, o sa te tin ca-n puf si-o sa-ti dau in fiecare dimineata numai lapte, ca sa-ti speli fetisoara, iar de baut, numai vin da-l bun, iar fetei mele o sa-i dau apa de spalat si apa de baut. (Fratii Grimm)

A fost odata ca niciodata un imparat care avea o fata nespus de frumoasa, dar atat de trufasa, de nu putea sa-i gaseasca nici un petitor pe gustul ei. Pe cei care venisera-n petit pana atunci, fata reusise sa-i faca sa-si ia talpasita. Ba ii mai si batjocorise pe deasupra! (Fratii Grimm)

Dimineata, odata cu terminarea rugaciunilor vru sa inceapa lucrul, cand vazu pe masa perechea de pantofi complet terminata. Uimit, omul, fara sa se gandeasca, lua pantofii si ii examina. Erau terminati intru totul, nu putea gasi niciun cusur. Erau o adevarata opera de arta. (Fratii Grimm)

intr-o tara indepartata din Orient traia un om sarman impreuna cu singurul sau fiu, pe care il intretinea taind lemne in padure. Cum omul isi iubea fiul si dorea ca acesta sa aiba o soarta mai buna, se hotari sa isi foloseasca bruma de agoniseala pentru a-l trimite la scoala. (Fratii Grimm)

Multi flacai incercasera in zadar sa treaca peste incercari pentru a o lua de nevasta, dar atunci cand omul nostru a vazut-o pe printesa, a ramas fermecat de frumusetea ei, asa ca a uitat de pericolul de a-si pierde viata si a mers la rege zicandu-i ca vrea sa ii peteasca fiica. (Fratii Grimm)

A fost odata ca niciodata o domnita si domnita asta era atat de fudula, ca nu-i mai intra nimeni in voie. si de se intampla sa vie vreun flacau in petit, il punea numaidecat sa-i ghiceasca vreo ghicitoare si de n-o putea dezlega, il arunca fara mila, batjocorindu-l in fel si chip. (Fratii Grimm)

si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. in clipa cand Prostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica, vezi bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile... si-i dadu fata de nevasta. (Fratii Grimm)

A fost odata un batran impovarat de ani. si de batran ce era, privirea i se tulburase, auzul ii slabise si-i tremurau genunchii la orice miscare. Cand sedea la masa sa manance, abia mai putea sa tina lingura in mana: varsa ciorba pe masa, iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura. (Fratii Grimm)

"Rapunzel, Rapunzel, lasa-ma sa cobor pe parul tau!", ii spunea vrajitoarea cand voia sa intre in turn. Rapunzel avea parul ca aurul si foarte lung. Cand vrajitoarea ii cerea, ea isi despletea parul si se aseza in dreptul ferestrei lasand parul in afara ca vrajitoarea sa se catere pe el. (Fratii Grimm)

Din seara aceea, talharii n-au mai cutezat sa se apropie de casa, iar cei patru muzicanti din Bremen s-au simtit atat de bine acolo, ca nu s-au mai indurat sa plece si toate cate le-ati auzit mi le-a spus si mie, chiar adineauri, un fartat de-al meu. si cred ca nu si-a racit gura degeaba... (Fratii Grimm)

Neavand ce altceva sa faca, flacaul a asezat gulia pe spatele unei broaste si, cat ai clipi din ochi, aceasta se transforma intr-o fata nespus de frumoasa, iar gulia si cei sase soricei se preschimbasera si ei intr-o caleasca aurita si sase cai de rasa, potriviti pentru o fata imparateasca. (Fratii Grimm)

Era odata o mama vaduva, care traia impreuna cu cele doua fiice ale sale: Alda si Hilda. Prima era urata, neatenta si lenesa; in timp ce a doua era frumoasa ca soarele, atenta si muncitoare. Mama o prefera pe prima fata, iar pe cea de-a doua o insarcina cu treburile cele mai grele din casa. (Fratii Grimm)

Iar noi n-o sa te mai vindem nici pentru toate bogatiile din lume! zisera parintii lui Prichindel si prinsera sa-l sarute si sa-l dragaleasca. il ospatara apoi cu ce aveau ei mai bun in casa si-i facura imbracaminte noua, ca cea veche se ponosise de cat o purtase pe drumurile cele lungi si grele. (Fratii Grimm)

Candva, traiau odata un barbat si o femeie care isi doreau nespus de mult mult un copil. in spatele casei lor, se afla o gradina minunata, plina cu florile cele mai frumoase din lume si ierburile cele mai rare. Gradina imprejmuita de un zid inalt era stapanita de o vrajitoare de care toti se temeau. (Fratii Grimm)

A doua zi, Prostila isi lua gasca la subsuoara si-o porni intins la drum, fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de ea. si bietele fiice ale hangiului trebuia s-o tina tot intr-o fuga dupa Prostila, fie c-o lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele... (Fratii Grimm)

Amandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul. il poftira de indata pe batran sa se aseze la masa lor si, din ziua aceea, mancara iarasi cu totii impreuna. si din cand in cand se mai intampla ca batranul sa verse din mancare, acum insa nu-l mai lua nimeni la rost... (Fratii Grimm)

imparatul isi dadu cu mare bucurie incuviintarea ca tanarul crai s-o ia de nevasta pe fiica-sa. Iar acesta ii povesti domnitei cum fusese blestemat de o vrajitoare rea sa se prefaca in broasca si ca nimanui, in afara de dansa, nu i-ar fi stat in putinta sa-l scape de sub povara cea grea a blestemului. (Fratii Grimm)

"Am primit ceea ce meritam. Nu am stiut sa fiu buna cu painicile, nici cu marul, nici cu mama Promoroaca. Nici macar pe tine nu te-am ajutat vreodata. Dar de azi inainte ma voi schimba." si, intr-adevar, din acea zi, Alda fu buna, atenta si muncitoare, ca si sora ei mai mica si ca orice fata cuminte. (Fratii Grimm)

intr-o dimineata de vara, un croitoras sedea plin de voiosie la masa lui de lucru de langa fereastra. Cosea de zor, iar mainile lui parca alergau singure pe tesatura. Tocmai atunci se intampla sa treaca pe strada o taranca, strigand cat o tinea gura: "Magiun! Magiun bun de vanzare! Magiun! Hai la magiun!". (Fratii Grimm)

Daca vazu asta Prostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de nevasta, dar acesta cauta si de asta data sa umble cu fofarlica, doar-doar o scapa de el. si, in cuvinte mieroase, il indemna sa-i aduca la curte o corabie care sa fie asa de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa, si pe uscat. (Fratii Grimm)

Nu mai aveam chef sa car cartile grele ale stapanului meu sau sa le duc de colo colo. Chestia asta tinea cat era ziua de lunga. Ca sa va spun adevarul, el m-a dat de fapt afara intrucat hainele lui, pe care le lasam mereu sa zaca pe podea, erau mancate cu totul de molii, un lucru care ma bucura din cale-afara. (Fratii Grimm)

A fost odata, in vremurile de demult, a fost un imparat si-o imparateasa, si cum nu se indurase soarta sa le harazeasca un urmas, nu trecea zi in care sa nu se tanguie amandoi: "Cat de goala ne e casa si ce fericiti am fi de-am avea si noi un copil!" Dar coconul cel mult dorit se lasa asteptat de multa vreme... (Fratii Grimm)

A fost odata o femeie si femeia asta avea trei fete. Pe cea mare o chema Un-ochi, pentru ca avea un singur ochi si era asezat ochiul acesta tocmai in mijlocul fruntii; pe cea mijlocie o chema Doi-ochi, pentru ca avea doi ochi, iar pe cea mai mica, Trei-ochi, cel de-al treilea fiind asezat tot in mijlocul fruntii. (Fratii Grimm)

A fost odata un cizmar care, fara vina sa, saracise intr-atat, incat nu mai avea decat o bucata de piele din care sa faca o singura pereche de pantofi. intr-o noapte ii croi, cu intentia de a-i coase si termina a doua zi. si, avand constiinta impacata se aseza in pat linistit si, dupa ce isi facu rugaciunea, adormi. (Fratii Grimm)

Cei trei nu-si mai incapeau in piele de bucurie. Bunicuta manca cozonacul si bau vinul pe care-l aduse fetita si pe data se inzdraveni. Iar Scufita Rosie gandi in sinea ei, parca mustrandu-se: "De-aci inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand oi merge singura prin padure, ci o sa ascult de povetele mamei!" (Fratii Grimm)

Trecura asa nenumarate randuri de petitori pe la curtea imparateasca si-n cele din urma, vazand ca n-o scoate cu niciunul la capat, domnita porunci sa se dea sfara-n tara ca se va marita cu acela care va fi in stare sa-i dezlege o ghicitoare si ca n-are decat sa pofteasca oricine-o vrea, fie el de neam, fie el om de rand. (Fratii Grimm)

si cand ajunse la fantana si se pleca sa bea apa, bolovanii cei grei il trasera la fund. Cei sapte iezi vazusera de departe toata intamplarea si, venind tot intr-o goana, strigau cat ii lua gura: "Lupul a crapat! Lupul a crapat!" si de bucurie, incepura a juca imprejurul fantanii, impreuna cu maica lor, capra cea batrana. (Fratii Grimm)

A fost odata un mos si mosului astuia ii murise nevasta, si-a mai fost si-o femeie batrana, si femeii asteia ii murise barbatul. si mosneagul avea o fata si babuta avea si ea o fata. Fetele se cunosteau de cand erau micsoare si totdeauna le vedeai preumblandu-se impreuna. si dupa fiece plimbare veneau de brat la casa vaduvei. (Fratii Grimm)

Cand batu ora douasprezece, aparura doi spiridusi glumeti si dezbracati. Se asezara la masa cizmarului si, cu degetele lor micute, incepura sa intepe, sa coasa si sa bata cuie cu atat de mare viteza si dibacie, incat cizmarul credea ca viseaza. Spiridusii nu plecara pana cand nu terminara toata treaba. Apoi se facura nevazuti. (Fratii Grimm)

insufletit de o mare bucurie, omul s-a intors la palatul regelui si i-a dat frumoasei printese marul de aur, ea nemaiavand niciun motiv pentru a nu se casatori cu el. Cei doi au taiat marul in doua si l-au mancat impreuna, iar printesa a inceput sa-l iubeasca din toata inima si au trait amandoi fericiti pana la adanci batraneti. (Fratii Grimm)

Auzindu-i vorbele, care te puteau baga in racori, nu altceva, slugile se-nfricosara de moarte si-o luara la sanatoasa, de parca le-ar fi gonit din urma o oaste de salbatici. De atunci, nimeni nu mai cuteza sa-i caute pricina. si uite asa s-a intamplat c-a ramas croitorasul nostru pe tronul imparatesc pana la sfarsitul zilelor lui. (Fratii Grimm)

Pisica nu avea nicio verisoara si nu trebuia sa fie nasul niciunui pisoias. Se duse insa direct la biserica, merse tiptil pana in spatele altarului si incepu sa se infrupte din salam. Dupa ce s-a saturat, a pornit la plimbare pe acoperisurile caselor si s-a tolanit la soare, lingandu-se pe mustati ori de cate ori se gandea la salam. (Fratii Grimm)

A fost odata o fetita zglobie si dragalasa, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai draga decat oricui ii era ea bunicii, care nu stia ce daruri sa-i mai faca. Odata, bunica ii darui o scufita de catifea rosie si pentru ca-i sedea tare bine fetitei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap, o numira de atunci Scufita Rosie. (Fratii Grimm)

A fost odata un taran sarac si taranul asta sta intr-o seara in fata vetrei si dregea focul alaturi de nevasta lui care torcea. si-n tacerea ce se asternuse in odaie se auzi deodata glasul barbatului: "Ce rau e ca n-avem si noi copii! Casa noastra e atat de pustie si de trista, pe cata vreme in casele altora e numai forfota si veselie...". (Fratii Grimm)

A fost odata ca niciodata un rege ce avea 12 frumoase fiice. Ele dormeau in 12 paturi din aceeasi camera. Atunci cand mergeau la culcare, usa dormitorului lor era inchisa si bine incuiata. Cu toate acestea, in fiecare dimineata, pantofii lor erau atat de tociti, ca si cum ar fi dansat intreaga noapte. Nimeni nu stia ce se intampla cu ele sau unde mergeau. (Fratii Grimm)

intr-o clipita, tanarul a fost langa ea, a atins colivia cu floarea si apoi a atins-o si pe baba. Jorinde si-a reluat infatisarea de fata frumoasa, asa cum era, iar baba si-a pierdut puterile malefice. Tinerii le-au ajutat si pe celelalte fete vrajite sa-si recapete infatisarea si libertatea, apoi s-au intors acasa la ei si au trait o viata frumoasa si fericita. (Fratii Grimm)

si, cum statea ea asa, deodata vazu deasupra capului o ploaie de stele care, cand cadeau pe pamant, se prefaceau in monezi de aur. Din cer ii cazu la picioare o tunica tesuta din fir de aur si un inel pretios. Ea imbraca tunica, isi puse inelul pe deget, apoi incepu sa adune monedele de aur; deveni, astfel, foarte bogata si trai apoi in belsug si fericire toata viata. (Fratii Grimm)

Mersera ei ce mai mersera si-ntr-un sfarsit ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica, numai buna de maritat. si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina, imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe domnita sa rada o va lua de nevasta. (Fratii Grimm)

Nu-mi trebuie nici rochiile, nici margaritarele, nici pietrele nestemate, nici coroana ta de aur, dar daca ai incepe sa ma iubesti, daca ai ingadui sa-ti fiu prieten si tovaras de joaca, sa stau langa tine, la masuta ta, sa mananc din talerul tau de aur, sa beau din cupa ta si sa dorm in patuceanul tau, daca-mi fagaduiesti toate astea, acu' ma cobor in fantana si-ti aduc mingea. (Fratii Grimm)

si se auzi trosnind inca o data, si apoi iar o data... Iar feciorul de imparat din nou crezu ca trosneste caleasca si ca-i gata sa se rupa. Dar nu caleasca se rupea, ci cele doua cercuri de fier care se desprindeau din jurul inimii lui Heinrich cel credincios, care nu mai putea de bucurie ca stapanul sau scapase de sub urgia blestemului si ca era acum fericit cu aleasa inimii lui. (Fratii Grimm)

Acesti spiridusi ne-au imbogatit si trebuie sa le demonstram recunostinta noastra. Poate le este frig umbland asa, dezbracati. stii ce m-am gandit? Am sa le cos amandurora cate o camasa, o jacheta, un pieptar si niste pantaloni si, de asemenea, le voi tricota cate o pereche de ciorapi. Tu le vei face cate o pereche de ciorapi. Tu le vei face cate o pereche de pantofiori fiecaruia. (Fratii Grimm)

Astazi, painea era chiar in fata mea, dar mi-a fost prea lene sa ma intind dupa ea, asa ca am fost cat pe ce sa mor de foame! Mai mult decat atat, inaintea mea era o cana cu apa, insa era atat de mare si grea incat nu m-am obosit sa o ridic, preferand, mai curand, sa ma las stapanit de sete. Chiar sa ma intorc pe o parte a fost prea mult pentru mine si am lenevit toata ziua ca un caine. (Fratii Grimm)

Ati auzit de Castelul Blestemat? Demult, tare demult traia in acel castel o vrajitoare tare rea si puternica. in timpul zilei, se prefacea in bufnita sau pisica si ademenea pasarile si animalele pe care le taia si le manca coapte. Cat despre oameni... Pe barbati ii transforma in statui de piatra, iar fetele erau prefacute in pasari si inchise in colivii, intr-o camera ascunsa din castel. (Fratii Grimm)

Prostila se duse la curte si-i ceru din nou imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! sedea catranit toata vremea si nu se putea hotari in ruptul capului sa-si marite odrasla dupa un neispravit ca asta, caruia toata lumea ii zicea Prostila. si ca sa scape de el, il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare sa manance un munte de paine... (Fratii Grimm)

"Nu suntem noi doi baieti frumosi si eleganti? De ce sa continuam sa fim cizmari ca inainte?" Se urcara si dansara pe mesele si bancile din cizmarie pana cand, fara sa se opreasca din veselia lor, disparura pe usa. Spiridusii nu s-au mai intors in atelierul cizmarului, caci acestuia ii ajungeau banii pentru tot restul vietii. El si sotia sa traira fericiti si avura noroc in toate lucrurile pe care le intreprinsera. (Fratii Grimm)

imparateasa se inspaimanta grozav si, de pizma si ciuda, o data se ingalbeni si se inverzi, de ziceai ca-i moartea. Din clipa aceea, ori de cate ori o zarea pe Alba-ca-Zapada simtea ca-i plesneste fierea de ciuda: si azi asa, maine asa, pana ce incepu s-o urasca de moarte. Pizma si ciuda cresteau in inima ei ca buruiana cea rea si se cuibarisera atat de adanc, ca imparateasa nu-si mai gasea pace nici ziua, nici noaptea. (Fratii Grimm)

Cum alergau ei asa toti cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le trecura pe dinainte doi tarani, care veneau de pe camp, cu sapele pe umeri. Popa ii striga inca de departe, rugandu-i sa-i scape pe el si pe dascal de pacostea asta. Dar de-ndata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei agatati. Ei, comedie mare; sapte insi se insirau acum dupa Prostila, care zorea cu gasca la subsuoara! (Fratii Grimm)

Prostila dobori copacul si gasi la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur. O lua sub brat si se indrepta spre hanul unde gandea sa ramaie peste noapte. Hangiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si mai aflara locul de curioase ce erau. Ardeau de nerabdare voind sa afle cat mai degraba ce sart are pasarea asta minunata si de ce soi o fi. si ar fi dat tustrele orice numai sa se aleaga fiecare cu cate-o pana de aur! (Fratii Grimm)

si cat ai bate din palme, se ivira slujnicele de o gatira cu cele mai minunate straie din cate s-au pomenit vreodata. Veni apoi si tatal fetei, imparatul cel batran, venira si curtenii si-i urara cu totii sa aiba parte de noroc la nunta ei cu imparatul Cioc-de-Sturz. si de-abia acum pot sa zic ca se pusera pe chef... Rau imi pare, zau, ca n-am nimerit si noi pe acolo, ca trebuie sa se fi petrecut la nunta asta de pomina, cum nu s-a mai petrecut nicaieri pe lume! (Fratii Grimm)

Mosnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si-o sticla cu bere acra, da' daca-ti sunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa te-asezi colea, langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si cand scoase Prostila merindele din traista, o data-mi facu niste ochi... si cum sa nu faca daca vazu dinainte-i un cozonac galben galben, de parca ar fi fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se preschimbase in vinul cel mai de soi! (Fratii Grimm)

Trecu timpul, dar nu prea multisor, si imparateasa nascu o fetita alba ca zapada, cu gura rosie ca sangele si cu par negru ca abanosul. si-i dadura numele de Alba-ca-Zapada... Dupa ce o aduse insa pe lume, imparateasa muri. Cum trecu anul, imparatul isi lua alta sotie. Femeia asta era cadra de frumoasa, dar nespus de trufasa si mandra si n-ar fi ingaduit nici in ruptul capului s-o intreaca alta in frumusete. Avea o oglinda fermecata si ori de cate ori se privea intr-insa nu uita s-o intrebe... (Fratii Grimm)

La o mica departare de palatul imparatesc se intindea o padure adanca si intunecoasa, iar in padure, la umbra unui tei batran, se putea vedea o fantana. in zilele cu prea mare zaduf, cea mai mica dintre fetele imparatului se ducea in padure si se aseza pe ghizdurile fantanii racoroase. Statea asa fara sa faca nimic si cand o prindea uratul scotea dintr-un buzunar o minge de aur; o arunca in sus, o prindea din zbor in causul palmelor si-apoi o arunca iar. asta era jocul care-i bucura cel mai mult inima. (Fratii Grimm)

Fetita se ducea in fiecare zi la cimitir si plangea amar la mormantul maica-sii. Cand veni iarna, zapada se asternu ca o marama alba peste mormant, iar in primavara, cand razele soarelui o topira, omul isi lua alta nevasta. Femeia asta de-a doua isi aduse in casa cele doua fete pe care le avea. Fetele, nu-i vorba, erau frumoase, dar pe cat de luminos le era chipul, pe atat de intunecat si plin de rautate le era sufletul. Pentru fata cea vitrega incepura a curge, de-aci inainte, zile pline de amaraciune. (Fratii Grimm)

in clipa cand trecura prin dreptul alunului, cele doua porumbite albe ca neaua prinsera a ciripi, dand zvoana bucuroase: "Vezi, conduru-i tare mic, dar de strans, defel n-o strange, si-nauntru nu e sange, ca n-a curs macar un pic! Ea-i mireasa-adevarata, mult dorita si visata!". Dupa ce strigara vorbele astea isi luara amandoua zborul si, rotindu-se, se asezara usurel pe umerii fetei, una la dreapta si alta la stanga. si au ramas asa, pe umerii Cenusaresei, tot timpul cat s-a praznuit nunta imparateasca. (Fratii Grimm)

A fost odata un taietor de lemne tare nevoias, si taietorul asta traia cu nevasta si cele trei fetite ale lor intr-un bordei, la marginea unui codru unde arareori calca picior de om. si intr-o dimineata, inainte de-a pleca la lucru, ca de obicei, taietorul ii spuse nevestei: "Cand s-o face de amiaz', trimite-mi pe fata cea mare in padure, cu merinde, ca altminteri n-o sa pot mantui lucrul. si ca nu cumva sa se rataceasca, mai adauga el, o sa iau cu mine punga asta de mei si o sa presar boabele pe tot drumul." (Fratii Grimm)

Auzind acestea, Prostila se infatisa inaintea fetei, cu gasca la subsuoara si cu tot alaiul cel nastrusnic dupa el. si cand ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui Prostila, de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, o data izbucni intr-un hohot de ras si cu atata pofta rase, ca nu-i mai fu chip sa se opreasca. si daca vazu Prostila ca implinise porunca imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, precum sta scris in pravila. Numai ca imparatului nu prea ii era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de chichite ca sa scape de el. (Fratii Grimm)

si iata ca veni in zbor o albina. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Se roti ea de cateva ori prin iatac, cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. si astfel putu Prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. si numaidecat se risipi vraja, de parca nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. (Fratii Grimm)

Cica intr-o iarna, pe cand zapada cadea din inaltul nemarginit al cerului in fulgi mari si pufosi, o imparateasa sta intr-un jilt si cosea langa o fereastra cu pervazul negru, de abanos. si cum cosea ea asa, aruncandu-si din cand in cand privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, se intampla sa se intepe cu acul in deget si trei picaturi de sange cazura in zapada. Rosul sangelui arata atat de frumos pe albul zapezii, ca imparateasa ramase incantata si gandi in sinea ei: "Ce n-as da sa am un copil alb ca zapada, rosu ca sangele si cu parul negru ca abanosul!" (Fratii Grimm)

Printesa si-a dat seama intr-o clipita ca nu era de obarsie nobila, la fel ca ea, asa ca l-a privit cu dispret, si i-a cerut sa treaca peste alta incercare. Ea a mers in gradina, a imprastiat in iarba, cu propriile maini, zece saci plini cu seminte de mei, si i-a poruncit sa le adune pe toate pana in dimineata urmatoare, astfel incat sa nu lipseasca nici macar un graunte. De indata ce s-a lasat intunericul, regele furnicilor a sosit impreuna cu mii si mii de alte furnici si harnicele insecte au muncit cu ravna, adunand toate semintele de mei, si punandu-le inapoi in saci. (Fratii Grimm)

Cu mult timp in urma, traia un rege vestit pentru intelepciunea sa pe cuprinsul intregului pamant. Nimic nu ii era ascuns si chiar si cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca si cum i-ar fi fost soptite de vant. Avea insa un obicei ciudat. in fiecare zi, la sfarsitul pranzului, dupa ce masa era stransa si nu mai era nimeni in preajma lui, un servitor de incredere ii aducea inca o farfurie. Aceasta era acoperita cu un capac, asa ca nici servitorul sau si nimeni altcineva nu stia ce era in ea, pentru ca regele nu o descoperea decat in momentul cand ramanea singur cuc. (Fratii Grimm)

Trai Doi-ochi ani multi, in bucurie si fericire, si aproape ca uitase cate avusese de patimit de pe urma celor doua surori haine. Dar iata ca intr-o buna zi doua femei sarmane batura la poarta castelului, cerand de pomana. si privindu-le mai cu luare-aminte, Doi-ochi recunoscu in cele doua cersetoare pe surorile ei. Saracisera intr-atat, ca ajunsesera sa mearga din poarta-n poarta, cerand sa fie miluite macar c-un codru de paine. Doi-ochi le primi cu bucurie si se ingriji ca de acum incolo sa nu mai duca lipsa de nimic. Iar cele doua surori haine, vazand atata bunatate din partea ei, se caira amarnic pentru raul pe care i-l facusera in tinerete. (Fratii Grimm)

Lupul apasa pe clanta, deschise usa, se repezi glont spre patul bunicii si, fara sa scoata o vorba, o inghiti. Se imbraca apoi cu hainele ei, isi puse pe cap scufita, se culca in pat si trase perdelele. in vremea asta, Scufita Rosie culesese atatea flori, ca abia le mai putea duce. Cum alerga ea de colo pana colo, deodata isi aminti de bunica si porni degraba spre cascioara din padure. si nu mica ii fu mirarea cand vazu usa data de perete. De indata ce intra in odaie, o cuprinse nelinistea; totul i se parea atat de ciudat, incat isi spuse: "Vai, Doamne, ce-o fi azi cu mine, de mi-e asa de frica? Ca doar altadata ma simteam atat de bine la bunicuta!" (Fratii Grimm)

Scufita Rosie ridica privirea si cand vazu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor, cand privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care cresteau pretutindeni, isi spuse in sinea ei: "Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori proaspete! E atat de dimineata, ca nu mi-e teama c-am sa intarzii!" Se abatu deci din drum si o lua prin padure, ca sa culeaga flori. Rupea de ici una, de dincolo alta, dar indata i se parea ca putin mai incolo ii zambeste o floare si mai ochioasa; alerga intr-acolo si, tot culegand margarete si clopotei, se pierdea tot mai mult in adancul codrului. (Fratii Grimm)

Ce popor n-a fost mai intai poet, iar dupa aceea ganditor? (Whilhelm Grimm)

Cei care aplauda raul sunt inca mai vinovati decat cei care-l faptuiesc. (Whilhelm Grimm)





Citate de Fratii Grimm


Aceasta pagina a fost accesata de 1701 ori.
{literal} {/literal}