Casuta din povesti
de Fratii Grimm
A fost odata un taietor de lemne tare nevoias, si taietorul asta traia cu nevasta si cele trei fetite ale lor intr-un bordei, la marginea unui codru unde arareori calca picior de om. si intr-o dimineata, inainte de-a pleca la lucru, ca de obicei, taietorul ii spuse nevestei:
- Cand s-o face de amiaz', trimite-mi pe fata cea mare in padure, cu merinde, ca altminteri n-o sa pot mantui lucrul. si ca nu cumva sa se rataceasca, mai adauga el, o sa iau cu mine punga asta de mei si o sa presar boabele pe tot drumul.
De indata ce vazu soarele stralucind sus pe cer, deasupra padurii, fata cea mare porni la drum cu o oala plina cu ciorba. Dar vrabiile de camp si de padure, ciocarliile, cintezoii, mierlele si eretii ciugulisera de mult boabele de mei. Asa ca fata nu mai putu sa dea de urma drumului. O porni atunci la intamplare si merse ea asa, pana ce amurgi si se intuneca de-a binelea. Copacii fosneau in intunericul noptii, bufnitele scoteau tot soiul de tipete si pe fata incepu s-o prinda frica. Deodata zari in departare o raza de lumina scanteind printre pomi.
"Acolo trebuie ca e vreo asezare de oameni, gandi ea; si-mi spune inima ca nu m-or lasa pe seama fiarelor si s-or indura sa-mi dea adapost peste noapte..." si se indrepta, increzatoare, spre lumina aceea. Curand se afla in fata unei casute cu ferestrele luminate. Batu la usa si un glas aspru ii raspunse dinauntru: "Intra!" Fata pasi in tinda intunecoasa si batu la usa odaitei. "Dar intra o data!", striga acelasi glas aspru.
si cand deschise usa, fata vazu sezand la o masa un batran alb ca neaua, impovarat de ani. Mosneagul isi tinea obrazul sprijinit in maini si barba lui alba se revarsa peste tablia mesei, pana aproape de pamant. Langa vatra se odihneau trei fapturi: o gainusa, un cocosel si o vaca baltata. Fata ii povesti batranului toate cate i se intamplasera si-l ruga sa-i dea adapost peste noapte. Batranul se intoarse atunci catre cele trei fapturi si le zise:
Gainusa mea balaie,
Cocosel cu mandre straie,
si tu, vaca mea baltata,
Raspundeti fetei pe data!
"Ducs!", raspunsera ele si, pesemne, in limba lor, asta inseamna "Sa-i facem pe voie!", caci batranul vorbi mai departe:
- La noi o sa gasesti cate nu gandesti si toate din plin; du-te afara la vatra si pregateste-ne ceva pentru cina!
in bucatarie, fata gasi atatea, c-ar fi avut cu ce sa indestuleze o omenire intreaga. Se apuca ea de gati o mancare sa-ti lingi degetele, nu alta, dar la cele trei fapturi nu se gandi defel. Aduse dupa aceea la masa o strachina plina varf cu bucate, se aseza langa batranul cel coliliu si manca pana ce-si potoli foamea. Dupa ce se satura de-a binelea, il intreba pe batran:
- Ei, acu' is obosita; unde gasesc un pat sa ma culc?
Cele trei fapturi raspunsera intr-un glas:
Cu el ai mancat,
Cu el ai baut,
Dar gandul la noi nu ti-a fost.
Cata-ti dar singura loc de-adapost!
Atunci batranul grai:
- Urca treptele astea si o sa dai de-o odaie cu doua paturi; scutura-le bine si asterne pe el cearsafuri curate, ca viu si eu indata sa ma culc.
Fata urca treptele si dupa ce scutura paturile si le primeni se intinse intr-unul, fara sa-l mai astepte pe batran. Dupa putin veni si batranul cel alb ca neaua. si cand vazu ca fata e cufundata intr-un somn adanc, deschise o usita in podea si-i dadu drumul in pivnita.
Seara, tarziu, taietorul de lemne se intoarse acasa si-o lua la rost pe nevasta-sa ca l-a lasat sa flamanzeasca toata ziua.
- Nu-s vinovata cu nimica, raspunse femeia. Fata a plecat cu pranzul, asa cum ne-am inteles, dar pesemne ca s-o fi ratacit; maine o sa se inapoieze acasa, n-ai grija!
A doua zi, taietorul se scula inainte de revarsatul zorilor si cand fu sa plece ii spuse nevesti-sii sa-i trimita mancarea cu fata cea mijlocie.
- O sa iau cu mine o punga cu linte, o linisti el; boabele de linte sunt mai mari decat cele de mei, asa ca fata o sa le poata vedea mai usor si n-o sa mai rataceasca drumul, ca soru-sa.
Cand veni vremea pranzului, fata cea mijlocie porni si ea cu mancarea in padure, dar nu gasi pe drum nici urma de linte. Ca si-n ajun, o ciugulisera pasarile codrului, de nu mai ramasese macar un bob. Fata rataci in padure, pana se innopta, si nimeri si ea la casuta batranului. Acesta o pofti sa intre inauntru si, de cum pasi pragul, fata il ruga pe unchias sa-i dea ceva de mancare si s-o adaposteasca peste noapte.
Batranul cu barba alba se adresa din nou celor trei fapturi:
Gainusa mea balaie,
Cocosel cu mandre straie,
si tu, vaca mea baltata,
Raspundeti fetei pe data!
Cele trei fapturi raspunsera iarasi "Ducs!" si toate se petrecura ca si cu o seara inainte: fata gati niste bucate sa-ti lingi degetele, nu alta; manca si bau cu batranul, dupa pofta inimii, dar nu se ingriji catusi de putin de animale. Cand intreba unde ar putea sa-si gaseasca un culcus pentru noapte, ele ii strigara drept raspuns:
Cu el ai mancat,
Cu el ai baut,
Dar gandul la noi nu ti-a fost.
Cata-ti dar singura loc de-adapost!
De indata ce fata adormi, intra si batranul in odaie; o privi cu luare-aminte, clatina din cap si, deschizand usita cea tainica, o lasa si pe ea sa cada in pivnita.
A treia zi dimineata, taietorul de lemne ii spuse nevesti-sii:
- Astazi sa-mi trimiti mancarea cu fata cea mica; ascultatoare si cuminte cum o stiu, sunt sigur c-o s-o tina numai pe drumul drept, nu ca surorile ei, care nu pot sa stea o clipa locului, de parc-ar fi niste zvapaiati de bondari!
Dar nevasta-sa nici nu voi sa auda:
- Vrei sa-mi pierd si copilul cel mai drag?
- Fii fara grija, ii raspunse el; fata n-o sa se rataceasca, caci e cuminte si desteapta. Dar vorba ceea: "Paza buna trece primejdia rea", asa ca tot am sa iau niste mazare, s-o presar pe drum; boabele de mazare sunt mai mari decat cele de linte si-i vor arata calea adevarata.
Dar cand mezina ajunse in padure, nu gasi nici macar un bob de mazare, caci porumbeii isi umplusera de mult gusile cu ele, asa ca nici ea nu mai stiu incotro s-o apuce. Ratacea de colo-colo si nu-si gasea o clipa de liniste, gandindu-se ca bietul taica-sau o sa flamanzeasca din pricina ei si ca maica-sa o sa se tanguie amarnic daca s-o intampla ca nici ea sa nu se mai intoarca acasa.
Cand se innopta de-a binelea, numai ce zari si ea luminita scanteind printre pomi si, luandu-se dupa ea, ajunse la casuta din padure. Se ruga frumos de batran sa-i dea adapost peste noapte si omul cu barba alba se adresa si de asta data celor trei fapturi:
Gainusa mea balaie,
Cocosel cu mandre straie,
si tu, vaca mea baltata,
Raspundeti fetei pe data!
"Ducs!", raspunsera ele. Atunci fata se apropie de vatra langa care stateau animalele si le dezmierda dragastos; mangaie gainusa si cocoselul, netezindu-le penele lucioase, iar pe vaca cea baltata o scarpina intre coarne.
si dupa ce, ascultand de indemnul batranului, gati o ciorba strasnica si aduse castronul pe masa, isi zise: "Oare se cade ca eu sa ma indestulez cu de toate, iar bietele animale sa nu capete nimic? Ca doar in casa asta gasesti cate nu gandesti, si toate din plin. Nu s-ar cuveni ca mai intai sa ma ingrijesc de animale?" Iesi afara, dupa orz, si-l presara pe dinaintea gainusei si a cocoselului, iar pentru vaca aduse un brat bun de fan aromat.
- Mancati cu placere, dragele mele animale, le imbie fata, si daca vi-e sete, o sa va aduc si apa proaspata.
Aduse apoi o galeata plina cu apa si gainusa si cocoselul se cocotara indata pe marginea galetii; isi afundara ciocurile in apa si cat ai clipi isi ridicara capul drept in sus, asa cum beau pasarile, iar vaca cea baltata trase si ea o inghititura zdravana. Dupa ce animalele se saturara, fata se aseza la masa langa batran si manca ceea ce-i lasase el. Dupa putina vreme, gainusa si cocoselul isi varara capsorul sub aripi si vaca cea baltata incepu sa clipeasca din ochi, semn ca-i era somn. Atunci fetita intreba:
- N-ar fi timpul sa mergem la culcare?
Omul cu barba alba se adresa si de asta data celor trei fapturi:
Gainusa mea balaie,
Cocosel cu mandre straie,
si tu, vaca mea baltata,
Raspundeti fetei pe data!
si ele raspunsera "Ducs!". Apoi, catre fetita:
Cu noi ai mancat,
Setea ne-ai astamparat
si te-ai ingrijit cu drag de fiecare,
Somn usor! E timpul de culcare...
Fata urca treptele, scutura bine pernele si abia ispravi de intins asternutul proaspat, ca si veni batranul; se lungi in pat si barba lui cea alba ii ajungea pana la calcaie. Fata se urca in patul celalalt si adormi pe data.
Dormi ea linistita, pana pe la miezul noptii, cand se isca in casa o asemenea harmalaie, ca fata se trezi deodata din somn. Paraia si scartaia prin toate ungherele; usa se deschidea cu zgomot si se izbea de perete, grinzile trosneau ca si cum ar fi fost smulse din incheieturi, iar treptele pareau ca sunt gata-gata sa se prabuseasca. in cele din urma se auzi o bubuitura asurzitoare ca si cand s-ar fi naruit intreg acoperisul. Dupa ce zgomotele se potolira, si cum nu i se intamplase nimic, fata continua sa stea linistita in patul ei si adormi din nou.
Dar cand se trezi a doua zi, soarele rasarise de mult si ce-i vazura ochii? Se afla intr-o sala mare si-n jurul ei toate se scaldau intr-o stralucire nemaivazuta; peretii erau zugraviti cu flori de aur, pe un camp de matase verde, iar patul era de fildes si plapuma de catifea purpurie. Foarte aproape de ea, pe un scaun, se afla o pereche de pantofi brodati cu margaritare. Fetei i se paru ca totul e un vis, dar trei servitori imbracati in straie bogate intrara in iatac si o intrebara ce le porunceste.
- Cautati-va de treaba, raspunse fata. Ma scol indata, sa-i gatesc batranului o ciorba si, dupa aia, o sa-mi satur gainusa cea frumoasa, cocoselul cel frumusel si frumoasa vaca baltata.
Fata gandea ca batranul trebuie sa se fi sculat de mult, dar cand arunca o privire spre patul lui mosneagul disparuse si-n locul mosneagului in pat se afla un strain. il privi mai cu luare-aminte si-si dadu seama ca e tanar si frumos. Tocmai atunci se trezi si flacaul si, ridicandu-se in capul oaselor, zise:
- Sunt fecior de imparat si am fost blestemat de-o vrajitoare afurisita sa traiesc in padurea asta, sub chipul unui om batran, albit de ani. Nimanui nu i s-a ingaduit sa ma insoteasca, in afara de cei trei servitori, care au luat unul infatisare de gainusa, altul de cocosel si altul de vaca baltata. si-mi era dat sa zac sub puterea blestemului pana ce s-ar fi ivit o fata cu inima atat de buna, incat bunatatea ei sa se reverse nu numai asupra oamenilor, ci si asupra animalelor... tie ti-a fost harazit aceasta si-n miez de noapte ne-ai izbavit de cruntul blestem. si casa cea veche din padure s-a prefacut iarasi in palatul meu imparatesc...
Dupa ce se sculara, feciorul de imparat porunci celor trei servitori sa se gateasca de drum, pentru a da de urma taietorului de lemne si a nevestei sale si sa-i pofteasca la nunta.
- Dar unde sunt cele doua surori ale mele? intreba fata.
- Le-am incuiat in pivnita si maine dimineata vor fi duse in adancul padurii, la un carbunar, ca sa-l slujeasca pana ce s-or face mai bune si nu vor mai lasa sa flamanzeasca bietele animale.
Casuta din povesti
Aceasta pagina a fost accesata de 5598 ori.
