Lupul si vulpea
de Fratii Grimm
Lupul se intovarasise cu vulpea , dar prietenia asta nu prea ii convenea cumetrei roscovane , caci lupul , fiind mai puternic , ii poruncea vulpii sa faca orice ii trecea prin minte, iar ea trebuia sa se supuna.Vulpea isi dorea din tot sufletul sa scape de stapanul ei , lupul , dar nu stia cum sa faca asta.
Intr-o zi , pe cand mergeau prin padure , lupul a spus : Hei , vulpe roscata , du-te indata sa imi aduci ceva de mancare , ca de nu , te voi manca pe tine. La aceasta , vulpea i-a raspuns :"Stiu prin apropiere o gospodarie in care sunt doi miei ; daca binevoiesti , putem merge intr-acolo sa furam unul din ei." Vorbele acesteau l-au uns la suflet pe lup , asa ca au pornit catre gospodarie si, odata ajunsi acolo , vulpea a insfacat un miel micut , l-a adus lupului si , apoi, s-a dus in padure , lasandu-si tovarasul sa se ospateze.
Bietul mielusel striga , insa, inecat de hohote de plans , iar mama lui l-a auzit si a inceput si ea sa urle din toate puterile.Harmalaia era atat de mare incat taranul , care stapanea peste gospodarie , a iesit in fuga din casa pentru a vedea ce se intampla.El a dat peste lup si l-a batut cu atata incrancenare , incat acesta abia a reusit sa scape cu fuga.Schiopatand si urland de durere , lupul a ajuns-o din urma pe vulpe. M-ai sfatuit cum nu se poate mai prost , a spus el ; Voiam sa pun laba si peste celalalt miel , dar taranul m-a vazut si mi-a tras o bataie sora cu moartea. Vulpea i-a raspuns , Ce sa-ti fac daca esti asa de lacom ? Un singur miel nu iti era de ajuns ?
A doua zi , in timp ce mergeau prin padure , lupul cel hulpav a spus din nou , Hei , vulpe roscovana , adu-mi repede ceva de imbucat ca de nu , am sa te inghit pe tine. Vulpea i-a zis indata : Stiu o gospodarie in care nevasta unui taran va coace diseara niste turte ; putem sa mergem intr-acolo si sa ne infruptam cu cateva din ele. Zis si facut.Cei doi s-au indreptat catre casa gospodinei , vulpea s-a furisat prinprejur si a inceput sa traga cu ochiul si sa adulmece pana cand a descoperit locul unde era asezata farfuria cu turte . S-a repezit la ea si a insfacat sase turte pe care le-a adus lupului.Iata , ti-am adus ceva sa mananci , i-a zis ea lupului , si apoi si-a vazut de drum catre codru.Lupul a mancat dintr-o inghititura toate turtele si si-a spus in sinea lui : Hm , as mai imbuca un rand din bunatatile astea, asa ca s-a dus catre casa si a apucat in colti toata farfuria cu turte .Farfuria a cazut insa pe podea si s-a facut tandari.Lucru asta a facut un zgomot asa de mare incat gospodina a venit in fuga si , cand l-a vazut pe lup , a inceput sa strige dupa ajutor .Pe data s-au ivit si alti oameni , care l-au batut cu ciomegele atat de rau , ca lupul abia a reusit sa scape , alergand in doua picioare .Urland cu jale si tremurand de durere , lupul a intalnit-o pe vulpe in padure. Un plan mai prost ca sta nici ca se putea sa ai , a strigat el , furios , Taranii au pus mana pe mine si mi-au tabacit toata blana.Vulpea , insa, i-a raspuns : Ce sa-ti fac daca esti asa de lacom ? Nu puteai sa te multumesti cu cele sase turte ?
In cea de-a treia zi , lupul , abia mai putand sa paseasca de atata durere , a spus din nou : Hei , vulpe roscovana , daca nu imi aduci ceva de imbucat , am sa te mananc cu tot cu coada. Vulpea i-a zis : Stiu un om care tocmai a taiat niste vite , iar carnea sarata a pus-o intr-un butoi din pivnita lui .Putem sa mergem si sa i-o furam. Lupul , multumit , i-a spus :Bine , voi merge cu tine , dar va trebui sa ma ajuti daca nu reusesc sa scap de unul singur. Asa voi face , a spus vulpea si a pornit inainte , aratandu-i lupului cararile si cotloanele prin care se ajungea la pivnita .Odata ajunsi acolo, au gasit butoiul plin de carne gustoasa , iar lupul s-a repezit de indata sa infulece , gandindu-se : Miam , am o multime de timp ca sa-mi potolesc foamea inainte de a pleca de aici. Vulpea gusta si ea cu placere din carne , dar, in acelasi timp , isi lasa ochii sa iscodeasca in toate partile , sa vada daca nu venea cineva si, din cand in cand , alerga catre gaura prin care intrasera in pivnita , ca sa vada daca nu cumva trupul i se umflase de prea multa mancare si mai putea iesi din prin gaura aceea stramta.
La un moment dat , lupul a zis : Spune-mi si mie , draga vulpita , de ce tot alergi de colo – colo si nu ai deloc astampar ?
Vicleana vulpe i-a raspuns :Trebuie sa vad daca nu apare vreun om incoace.Ai grija si nu te indopa prea tare ! Lupul , insa , i-a raspuns : Nu voi pleca de aici pana nu golesc de carne tot butoiul. In timpul acesta , taranul care stapanea peste casa a auzit zgomotul facut de sariturile vulpii si a intrat in pivnita.Atunci cand l-a vazut , vulpea a zbughit-o prin gaura intr-o clipita. Lupul a vrut si el sa o ia la fuga dupa vulpe , dar burta i se umflase asa de mult de la mancare incat nu mai incapea prin gaura.S-a chinuit cat s-a chinuit lupul sa scape , dar nu a facut altceva decat sa ramana intepenit in gaura prin care isi cauta scaparea.Taranul atata astepta ! I-a tras o bataie cu ghioaga lacomului lup pana cand acesta si-a dat zilele , iar vulpea a alergat voioasa in padure , multumita ca a scapat de stapanul ei cel hulpav.
Lupul si vulpea
Aceasta pagina a fost accesata de 5700 ori.
